Unora le plac baietii rai

Ca deh... nu am inteles chestia asta niciodata: daca te porti frumos cu o femeie esti looser. Daca traiesti periculos si mai ai si ceva apucaturi neortodoxe...esti beton! Si daca ii mai scapi si cite una, asa de control, este roaba ta pe veci.
Privesc in urma la vacantele petrecute la tara, vesnicele vacante de vara. Cu toate rudele care se mira de ce mare ai crescut de la un an la altul, cu fetele care-si dau coate cand cobori din autobuzul ala obosit. A venit Filip, al lui Andreita, de la Bucuresti! E...mare chestie. Clar eram deosebit de pulimea din sat. Nu aveam cizme de cauciuc si nici pamant de 2cm sub unghii. Si mai ales nu vb cu pula in gura. Deosebit.
Acolo am vazut pentru prima data o sclava. Una autentica, chit ca sclavia e abolita de mult. femeia clasica din provincie. Nu ca as avea ceva cu provincialele. Doamne fereste! Femeia de care vb acum mi-a sapat inca un sant in miliardele de santuri ale creierului. Si asta pentru ca nu puteam intelege stoicismul cu care isi lua constant bataie de la sotul harazit de soarta. De fata cu lume, in particular, probabil si la piata...o lua fata peste bot fara sa zica nimic. Acum...o inteleg. daca cracnea ceva o lua si mai abitir.
Apoi sotul. Un mecanic cu viitor indoielnic, pus pe scandal din frageda pruncie si cu veleitati de mare bautor de licori cu continut ridicat de alcool. Unchiul meu. Tare omul. Sfatos cand venea vb de femei. bah, imi zicea, femeia trebuie dominata! Sa nu uiti asta. O vezi pe matushta? Pai daca nu ii dau citeva pe saptamana isi ia lumea in cap! Si cine e capul in familie pina la urma? Mortii lor de curve, toate sunt niste curve!
Toate sunt niste curve... Alta eticheta. Au mai trecut ani. Am mai fost la tara. Si unchiul ma prindea la poarta de vb cu fetele. Cand intram in casa...aceleasi sfaturi. Basca, a vrut sa ma duca intr-0 zi la curva satului...banuiesc. exprimarea a fost ceva de gen: are pizda ca botul manzului! Noroc cu socru lui care a a auzit conversatia si mi-a spus ca are femeia aia tot ce imi pot dori ca BTS. Am stat cuminte. Am bagat la cap ca bataia administrata la femei iti scade sansa de a ajunge la o relatie sanatoasa cu respectivele.
Cazul care ma facut sa scriu aici se rezuma la urmatoarele: ne-am intilnit, ne-am placut. Au existat ceva complicatii dar am trecut peste ele in virtutea unei relatii normale. Si a fost normala pana intr-un punct. cand a venit intrebarea: ''Ce astepti tu de la mine? Puii mei, intri in viata mea, imi spui ca ma iubesti, imi faci toate poftele...cum ai vrea sa reactionez? Ce e frumos dureaza prea putin!'' imi spunea ea. Si asta din neant. Brusc! Fara explicatii! Buna treaba am zis eu.
Si totusi cum e bine sa te porti cu o femeie? Sa incerci sa ii arati ca ea e universul imediat in care vrei sa gravitezi sau sa ii spui ca la fel ca ea gasesti in tot universul? Sa fii tandru sau indiferent? Sa mangaii sau sa dai? Sa o pui pe ea ca prioritate sau sa o lasi pe ultimul loc? Sa faci dragoste cu ea sau sa urmaresti satisfactia personala?
Si cand se intimpla ca in exemplul de mai sus... sa imi para rau ca nu am fost animal? Ca nu am vrut sa robesc o femeie langa mine? Ca am vrut normalitate si calitate?
Poate era mai bine sa fiu unchiul de acum 15 ani.
Ce se intimpla cu ideea de a fi okay ca om? Cunosc femei frumoase care isi maninca creierii cu hahalere. Si la simpla intrebare: de ce nu pleci femeie? ce te tine langa imbecilul asta?
Raspunsul e dezarmant: pentru ca il iubesc! Cred ca aici a fost buba si la mine.
Nu pot fi suparat pe cineva care nu iubeste, care nu simte, care nu impartaseste. Epoca de piatra a apus de mult. Sunt fericit ca, macar eu, am evoluat.
Si totusi... iubire sau bataie? Care e secretul?